Povestea mea :)

lorelai | Marti, 07 Aprilie 2009

Pentru ca mi-a placut mult povestea Andressei m-am gandit sa va spun si eu povestea mea. Eu sunt o persoana mai timida si cel putin in adolescenta internetul ma ajuta sa ma exprim mai usor. Pe net puteam vorbii cu colegi pe care altfel, cand ii intalneam in liceu fata in fata nu ii puteam privi in ochi fara sa ma fastacesc.

Pe scurt, in adolescenta internetul "m-a ajutat" sa scap de acea timiditate enervanta de care nu credeam ca ma voi desparti :D. In utimul an de liceu am intrat in vorba cu un grup de prieteni din Cluj. M-a surprins modul lor de gandire si modul simplu in care vedeau lucrurile.
Treptat m-am apropiat de unul dintre baiatii din grup (Vali) si am inceput sa vorbim si la telefon si am continuat bineinteles pe mail. Singura problema era ca baiatul meu venea la pachet cu prietenul lui cel mai bun. Nu imi placea prea tare lucru asta mai ales ca nu ma intelegeam mai deloc cu Dan, prietenul lui. Dupa 2 ani de vorbit la telefon si pe mail/net am hotarat sa ne vedem pe un teren neutru- la mare. Nici acum nu am putut scapa de Dan si pentru a echilibra putin lucrurile am venit si eu cu prietena mea. Intalnirea a fost cum mi-o imaginam mai putin. Amandoi erau 2 baieti grozavi insa in momentul in crae l-am vazut pe Dan am simtit o atractie de neinteles. Am decis sa pastrez aparentele pentru a nu-l jigni pe Vali si ne-am bucurat de 2 zile foarte frumoase pline de intamplari amuzante. Ne-am luat la revedere si ne-am suit fiecare in tren. Pe la jumatatea drumului am primit un telefon de la Dan care incerca fastacindu-se sa imi explice sa i-ar placea sa ne intalnim singuri pentru a-mi spune ceva. Nu imi venea sa cred. Mi-am dat seama ca si el simtise aceelasi lucru ca si mine. Cele 10 minute cat am stat de vorba la telefon au fost cele care m-au facut sa inteleg ceea ce simteam cu adevarat pentru el si sa realizez cat de mult imi dorisem sa ma sune. Peste o saptamana a venit in vizita in Bucuresti. Din acel moment suntem impreuna. Dan s-a mutat in Bucuresti (a reinceput aici facultatea) si acum locuim impreuna. Sunt deja 5 ani din acel moment si lucrurile sunt pentru noi la fel de frumoase :) .

Nu pot spune neaparat ca internetul a fost de vine in cazul nostru, dar pot spune ca am avut mult noroc in a ne gasi unul pe celalat. 

0 au avut ceva de spus

Adauga comentariu

Cod verificare
Nota: Mesajele cu un continut discriminatoriu, rasist, obscen, injurios, de instigare la violenta sau de promovare comerciala vor fi sterse.